Chiar daca in prezent aceste articole vestimentare pot fi intalnite la tot pasul, in clinici si spitale, cofetarii, farmacii si multe altele, aceste costume medicale sunt de data recenta, neexistand pana la inceputul secolului trecut. Inainte de existenta acestora, chirurgii vremii operau in hainele proprii, peste care puneau un sort simplu, precum cele de brutari. Chiar si acest gest era facut mai degraba pentru a nu-si pata imbracamintea, decat pentru a respecta conditiile de igiena necesare.
In aceasta nota, la inceputurile secolului al XX-lea, era considerat un chirurg bun acela care avea hainele cele mai patate de sange sau alte fluide. Astfel, era greu sa impui un costum specific acestei bresle, intr-o era in care costumele erau foarte importante pentru domni, iar transmiterea bolilor cu posibilitate de infectie era un subiect mai degraba controversat, decat luat in serios.
Toate acestea s-au schimbat odata cu Primul Razboi Mondial, moment in care a izbucnit si o pandemie foarte virulenta, Gripa Spaniola (o forma de gripa aviara). Astfel, din ce in ce mai mult specialisti au inceput sa isi arate interesul fata de teoriile antiseptice ale vremurilor. Unii chirurgi au inceput sa poarte masti din bumbac in timpul operatiei, iar personalul din salile de operatii a adoptat manusile de cauciuc, fapt ce a fost cu greu acceptat de chirurgi. Cu toate acestea, scopul principal al acestor costume medicale incipiente era sa il protejeze mai degraba pe doctor de riscul de infectie, decat sa contribuie la un mediu antiseptic.
Un deceniu mai tarziu, in perioada interbelica, descoperirile din domeniul antiseptic si cercetarile privind modul in care se pot infecta ranile au condus la adoptarea primelor costume medicale in forma pe care o cunoastem si astazi. Mai mult, instrumentarul medical a inceput sa fie sterilizat, prin folosirea oxidului de etilena sau a aburului la temperaturi ridicate.
Culoarea folosita initial pentru costumele medicale era albul. Insa, odata cu trecerea timpului, luminile din salile de operatii au devenit in ce in ce mai puternice, iar alaturarea dintre cele doua conducea rapid la oboseala ochilor. Din acest motiv, incepand cu anii 1950, au inceput sa fie confectionate costume medicale si in alte culori, precum verde sau albastru.
Astfel, in anii '70, costumele si uniformele medicale au inceput sa se asemene foarte mult cu cele din prezent, fiind formate fie din bluze cu maneci scurte si anchior, alaturi de pantaloni cu snur, fie din halate lungi pana la gambe, fabricate din bumbac sau din combinatii bumbac-poliester. Pe cap se purta o boneta stransa cu snur in spate, iar peste gura si nas se purta o masca. In operatii, aceste costume medicale erau completate de o roba sintetica, iar pentru incaltaminte se foloseau papucii cu talpa ortopedica.
Astazi, costumele s-au diversificat, existand deosebit de multe variante, atat pentru consulturi si operatii non-invazive, cat si pentru operatii deschise. Culorile pot varia intre alb, gri deschis, bleu, verde, bleumarin sau chiar roz.
Cu toate ca, pentru mult timp, costumele medicale au respectat rigorile meseriei, fiind pur functionale, prin urmare avand optiuni limitate in privinta design-ului, astazi, ele pot fi intalnite intr-o gama larga de modele, de la cele multicolore, pentru medicii pediatri, pana la cele cu printuri, pentru veterinari.